De ce tu [7]

               E naşpa rău de tot. E urât fără el. Totul e mai gri, nimic nu mă face fericită. Parcă îmi pare rău că nu`l mai văd în fiecare zi...

               Trece şi asta. Urmează un Bal. Nu ştiu pentru ce e dar sigur mă va face sa mă simt mai bine. Mi-am luat o rochiţă vişinie cu o fundă albă pe piept. În ea puteam să mă mişc lejer.  Anita avea o rochie " cu solzi ", neagră. Îmi place mult cum se îmbracă tipa. Hop şi noi acolo. Nu era nimeni cunoscut la început dar, pe parcurs deja îi ştiam pe toţi. 

             - Uite o masă liberă. Hai acolo. 

             - Aşa de aproape de boxe ? 

              - Simţi muzica !

             - Cum vrei tu...

           Şi nu am regretat că m-am aşezat acolo. Cineva îmi pune mâinile la ochi. Le recunoşteam dintr-o-mie.

                - Ghici cine e !

                 - Jhonny ?

               - Eşti bună ..

                 - Ştiam de mult....

              - Mi-a fost dor de tine.. intr-un fel. Ştiu că eram în acelaşi loc dar mna.. 

               Îl strang in brate. Doamne cata nevoie aveam de cineva ca el. 

                   - Mai taci din gură ! Şi mie mi-a fost dor...

                  - Chiar.. unde e Edy ? Niciodată nu eşti fără el..

                   - E mai complicat...

                  - Atunci lasă.. Hai la dans.

                 - În sfârşit !

               Se pare că Jhonny nu are 2 picioare stângi. Se mişca foarte bine. Ne completam perfect. Am fost ultima pereche care s-a retras la masă. 

                 - Dacă mai merg la vreun chef te sun. Să stai lânga telefon.

                  - 25 din 24 de ore.

                - Perfect :) !

                 - Petrecerea e aproape gata. Vrei să te conduc in cameră ?

                - Ar fi foarte drăguţ din partea ta..

               Când să intrăm în cabană m-am oprit şi m-am aşezat pe scări.

                 - E rece jos. Ridică-te !

                 - Eşti ca mama ! Stai jos...

               - Zi...

                  - Ce te face să crezi că aş vrea să vorbim ?

                  - Atltfel de ce te-ai pus jos ?

                  - Păi... Totul e atât de încurcat. Aş vrea ca totul să se termine, să plec acasă şi să fiu cum am fost şi până acum...

                  - Avem toată noaptea. Spune tot ce ai pe suflet. O să te simţi mult mai bine.

                 - Să incep... M-am desparţit de Edy..

                 - Eram sigur. Te ascult.

               Toată noaptea am povestit afară pe scări. Era 5 dimineaţa când am intrat înăuntru.

                 - Mersi... Chiar aveam nevoie de cineva să ma asculte.

                 - Cu plăcere. Ne vedem mai târziu...

               Intru in cameră si pe patul meu un bilet, semnat Edy. Îi arunc o privire şi văd cateva cuvinte : " Te iubesc" şi " ora 5 la locul nostru " . Aveam lacrimi în ochi. Rup biletul si mă pun in pat. În pătură se simte mirosul lui. Adorm cu găndul la el...